Validitatea de construct, al treilea tip de validitate, se referă la structura teoretică de bază a scalei și capacitatea acesteia de a evalua constructul teoretic de interes. Numeroase tehnici contribuie la stabilirea validității constructului:
Analiza factorială: Analiza factorială este o tehnică comună utilizată pentru a evalua structura de bază a unei scale. Ajută la descoperirea constructelor latente care generează răspunsuri la articole. Analiza factorială exploratorie (EFA) și analiza factorială de confirmare (CFA) sunt adesea folosite pentru a examina relațiile dintre variabilele (articolele) observate și constructele lor latente (factorii) (Brown, 2006).
Analiza validității convergentă și discriminantă: Validitatea convergentă demonstrează că constructele despre care se așteaptă teoretic să fie legate sunt, de fapt, legate. Cercetătorii evaluează corelațiile dintre constructul măsurat și alte constructe care ar trebui teoretic corelate (Campbell & Fiske, 1959). Validitatea discriminantă, pe de altă parte, verifică că constructele care nu ar trebui legate teoretic prezintă corelații scăzute (Fornell & Larcker, 1981). Un studiu realizat de Netemeyer, Bearden și Sharma (2003) exemplifică utilizarea acestor tehnici în evaluarea validității de construct a unei măsuri de satisfacție a consumatorului.
Multitrait -Multimethod Matrix Examination: Această tehnică ajută la distingerea impactului diferitelor trăsături și metode asupra scorurilor pe scară (Campbell & Fiske, 1959). Cercetătorii folosesc această metodă pentru a examina relațiile dintre mai multe trăsături (construcții) și diferitele metode utilizate pentru a le măsura. Se asigură că scala evaluează cu adevărat constructul de interes, mai degrabă decât alte constructe înrudite, dar distincte.
Ca exemplu, un studiu realizat de La Greca și Lopez (1998) a utilizat analiza factorială pentru a valida o scală de măsurare a anxietății sociale la adolescenți. Cercetătorii au identificat și confirmat structura factorilor de bază a scalei, asigurând validitatea constructului acesteia în evaluarea anxietății sociale. Acest lucru demonstrează modul în care analiza factorială poate fi instrumentală în validarea scalelor psihologice.
În concluzie, stabilirea validității instrumentelor de măsurare psihologică este un proces cu mai multe fațete. Validitatea conținutului se bazează pe judecata experților și pe măsuri cantitative precum CVR și CVI pentru a confirma relevanța articolului și alinierea cu constructul. Validitatea criteriilor implică metode de validare concurente și predictive, în timp ce validitatea de construct utilizează analiza factorială și evaluări ale validității convergente și discriminante. Aceste metode asigură că instrumentele de măsurare psihologică captează cu acuratețe constructele pe care sunt proiectate să le evalueze, contribuind la fidelitatea și validitatea generală a cercetării psihologice.
