Cercetătorul colectează concomitent atât date cantitative, cât și calitative, apoi compară cele două baze de date pentru a determina dacă există o convergență, o diferență sau o combinație a celor două. Acest model folosește în general metode cantitative și calitative separate ca mijloc de a compensa punctele slabe inerente unei metode cu punctele forte ale celeilalte (sau dimpotrivă, puterea uneia se adaugă la puterea celeilalte). Amestecarea în timpul acestei abordări, întâlnită de obicei într-o secțiune de interpretare sau discuție, constă în îmbinarea efectivă a datelor (adică transformarea unui tip de date în celălalt tip de date, astfel încât acestea să poată fi comparate cu ușurință) sau integrarea sau compararea rezultatelor a două baze de date una lângă alta într-o discuție. Colectarea concomitentă a datelor are ca rezultat o perioadă mai scurtă de timp de colectare a datelor în comparație cu cea din abordările secvențiale, deoarece atât datele calitative, cât și cele cantitative sunt adunate în același timp la locul de cercetare. Acest model are, de asemenea, o serie de limitări. Este nevoie de mare efort și expertiză pentru a studia în mod adecvat un fenomen cu două metode separate. De asemenea, poate fi dificil să compari rezultatele a două analize folosind forme diferite de date.
