În cercetare, există două strategii cantitative principale: anchete și experimente.
Sondajele examinează un eșantion pentru a obține reprezentări numerice ale tendințelor, atitudinilor sau opiniilor unei populații. Cercetătorii pot efectua studii transversale sau longitudinale folosind chestionare sau interviuri structurate pentru a colecta date și a generaliza rezultatele la o populație mai mare.
Pe de altă parte, cercetarea experimentală își propune să determine dacă un anumit tratament afectează un rezultat. Acest lucru se realizează prin administrarea tratamentului unui grup în timp ce îl reține altuia și apoi măsurarea rezultatelor ambelor grupuri. Exemplele de experimente includ atribuirea subiecților la condiții de tratament la întâmplare și cvasi-experimente nerandomizate, care pot implica proiecte cu un singur subiect.
Kumar (2011) organizează aceste „decizii” pe baza a trei criterii (Fig. 5):
