Exemple de evaluare a validității

Să luăm în considerare dezvoltarea unei scale care să măsoare „satisfacția în carieră” într-o anumită industrie. Inițial, articolele sunt generate, iar experții, inclusiv profesioniști cu experiență și academicieni în domeniu, evaluează itemii. După feedback și revizuiri, se efectuează o analiză a raportului de validitate a conținutului (CVR). Elementele care obțin un scor CVR ridicat sunt păstrate, în timp ce cele cu scoruri mai mici sunt modificate sau excluse. Acest proces iterativ asigură că scara reprezintă în mod cuprinzător aspectele satisfacției în carieră relevante pentru industria respectivă.

Imaginați-vă un scenariu în psihologia clinică în care o scală de depresie nou dezvoltată este evaluată pentru validitatea criteriului. Cercetătorii administrează scala unui eșantion de indivizi care solicită tratament pentru sănătate mintală. Valabilitatea concomitentă este examinată prin compararea scorurilor scalei cu diagnosticele clinice făcute de psihologi cu experiență. Concordanța ridicată între scorurile scalei și diagnosticele indică o validitate concomitentă puternică, susținând capacitatea scalei de a măsura cu precizie depresia.

În domeniul evaluării educaționale, cercetătorii dezvoltă un test pentru a măsura abilitățile elevilor de rezolvare a problemelor. Validitatea constructului este stabilită prin efectuarea unei analize factoriale pentru a identifica dimensiunile subiacente în cadrul constructului de rezolvare a problemelor. În plus, analizele de validitate convergentă și discriminantă explorează relațiile dintre testul de rezolvare a problemelor și alte măsuri ale constructelor înrudite și neînrudite. Constatările oferă dovezi ale capacității testului de a surprinde în mod cuprinzător constructul de rezolvare a problemelor.

În peisajul divers al cercetării psihologice, explorarea tipurilor de validitate este parte integrantă a dezvoltării unor instrumente de măsurare fiabile și semnificative. Validitatea conținutului asigură că o scală acoperă fațetele relevante ale unui construct, validitatea criteriului demonstrează aplicabilitatea sa la criteriile din lumea reală, iar validitatea constructului asigură că surprinde natura multifațetă a unei trăsături psihologice. Cercetătorii folosesc diverse metode pentru a evalua aceste tipuri de validitate, cum ar fi recenzii experți, comparații de criterii și tehnici statistice avansate.

Această secțiune a luminat fundamentele istorice, perspectivele contemporane și aplicațiile practice ale validității conținutului, criteriilor și constructului. A subliniat importanța acestor tipuri de validitate în diferite domenii ale psihologiei, de la clinice și educaționale până la evaluarea industrial-organizațională și a personalității. Mai mult, exemplele au ilustrat rolul evaluării validității în dezvoltarea instrumentelor de măsurare.

În concluzie, urmărirea validității în măsurarea psihologică este o călătorie dinamică și în evoluție. Cercetătorii trebuie să navigheze cu atenție peisajul validității de conținut, criteriu și construct, folosind o serie de tehnici și metode pentru a se asigura că instrumentele lor de măsurare sunt exacte, semnificative și aplicabile. Îmbrățișând nuanțele fiecărui tip de validitate și evoluția lor istorică, psihologii pot continua să-și perfecționeze practicile și să creeze instrumente de măsurare care să reziste unui control riguros. Progresele continue în domeniul măsurării psihologice subliniază centralitatea validității și importanța sa neclintită în urmărirea cunoștințelor științifice.

Stabilirea diferitelor tipuri de validitate – conținut, criteriu și construct – necesită tehnici și metode specifice, adaptate caracteristicilor unice ale fiecărui proces de validare. Validarea robustă a instrumentelor de măsurare psihologică depinde de selecția și implementarea atentă a acestor tehnici. În această explorare cuprinzătoare, analizăm aceste metode pentru fiecare tip de validitate, oferind o înțelegere detaliată a aplicării lor.

Validitatea conținutului, primul pilon al validării scalei, asigură că itemii dintr-o scală reprezintă în mod autentic și cuprinzător constructul de interes (American Educational Research Association, American Psychological Association și National Council on Measurement in Education, 2014). Obținerea validității conținutului necesită o evaluare diligentă a elementelor scalei pentru a verifica relevanța și claritatea acestora. Mai multe tehnici contribuie la acest proces:

Judecata expertului: După cum sa discutat mai devreme, judecata expertului este un element esențial în validitatea conținutului. Experții evaluează itemii scalei, luând în considerare factori precum relevanța, claritatea și reprezentativitatea generală (Clark & Watson, 2015). Colaborarea experților asigură că elementele se aliniază îndeaproape cu construcția. Un exemplu de judecată a experților se găsește într-un studiu al Haladyna , Downing și Rodriguez (2002), care evaluează itemii pentru evaluările educaționale.

Raportul de validitate a conținutului (CVR): CVR oferă o abordare cantitativă a validității conținutului. Ea cuantifică gradul de acord între experți cu privire la relevanța fiecărui item în cadrul scalei (Lawshe, 1975). Atribuind experților să evalueze articolele ca fiind „esențiale”, „utile, dar nu esențiale” sau „nenecesare” pentru măsurarea constructului, CVR oferă o perspectivă obiectivă asupra relevanței articolului. Această metodă ajută la asigurarea faptului că itemii de scară se aliniază cu constructul intenționat, așa cum este exemplificat în cercetarea în domeniul asistenței medicale atunci când se validează o scală de evaluare a durerii (Polit & Beck, 2006).

Indicele de validitate a conținutului (CVI): CVI se concentrează pe evaluarea validității conținutului la nivel de articol prin evaluări experți. Este deosebit de util atunci când se evaluează validitatea conținutului în domenii legate de sănătate (Polit et al., 2007). Cercetătorii folosesc adesea CVI pentru a valida scale, cum ar fi un sondaj de satisfacție a pacientului în contexte de asistență medicală (Lawshe, 1975).

Validitatea conținutului este un aspect critic al dezvoltării scalei, deoarece asigură că scala surprinde elementele esențiale ale constructului în mod cuprinzător și precis. Prin implementarea acestor tehnici, cercetătorii pot îmbunătăți validitatea conținutului și pot crea instrumente de măsurare fiabile.

Validitatea criteriului evaluează măsura în care o scală se corelează cu sau prezice un criteriu extern. Există două tehnici principale pentru stabilirea validității criteriilor:

Validare concomitentă: în validarea concomitentă, scala în cauză este administrată simultan cu o măsură de criteriu care reprezintă același construct. Cercetătorii evaluează apoi corelația dintre cele două seturi de scoruri (Anastasi și Urbina, 1997). De exemplu, atunci când se validează o nouă scală pentru măsurarea depresiei, aceasta ar putea fi administrată alături de un inventar bine stabilit de depresie. Studiul poate examina apoi corelația dintre cele două seturi de scoruri pentru a evalua validitatea concomitentă a noii scale (Beck și colab., 1996).

Validarea predictivă: Validarea predictivă, pe de altă parte, urmărește să determine dacă scorurile din scară pot prezice criterii viitoare. În contextul setărilor de angajare, aceasta implică adesea evaluarea capacității rezultatelor la test ale unui solicitant de locuri de muncă de a prezice performanțele viitoare la locul de muncă. De exemplu, un studiu poate investiga dacă scorurile la un test de aptitudini înainte de angajare pot prezice performanța ulterioară în muncă a candidaților (Murphy & Davidshofer , 2005).

Validitatea de construct, al treilea tip de validitate, se referă la structura teoretică de bază a scalei și capacitatea acesteia de a evalua constructul teoretic de interes. Numeroase tehnici contribuie la stabilirea validității constructului:

Analiza factorială: Analiza factorială este o tehnică comună utilizată pentru a evalua structura de bază a unei scale. Ajută la descoperirea constructelor latente care generează răspunsuri la articole. Analiza factorială exploratorie (EFA) și analiza factorială de confirmare (CFA) sunt adesea folosite pentru a examina relațiile dintre variabilele (articolele) observate și constructele lor latente (factorii) (Brown, 2006).

Analiza validității convergentă și discriminantă: Validitatea convergentă demonstrează că constructele despre care se așteaptă teoretic să fie legate sunt, de fapt, legate. Cercetătorii evaluează corelațiile dintre constructul măsurat și alte constructe care ar trebui teoretic corelate (Campbell & Fiske, 1959). Validitatea discriminantă, pe de altă parte, verifică că constructele care nu ar trebui legate teoretic prezintă corelații scăzute (Fornell & Larcker, 1981). Un studiu realizat de Netemeyer, Bearden și Sharma (2003) exemplifică utilizarea acestor tehnici în evaluarea validității de construct a unei măsuri de satisfacție a consumatorului.

Multitrait -Multimethod Matrix Examination: Această tehnică ajută la distingerea impactului diferitelor trăsături și metode asupra scorurilor pe scară (Campbell & Fiske, 1959). Cercetătorii folosesc această metodă pentru a examina relațiile dintre mai multe trăsături (construcții) și diferitele metode utilizate pentru a le măsura. Se asigură că scala evaluează cu adevărat constructul de interes, mai degrabă decât alte constructe înrudite, dar distincte.

Ca exemplu, un studiu realizat de La Greca și Lopez (1998) a utilizat analiza factorială pentru a valida o scală de măsurare a anxietății sociale la adolescenți. Cercetătorii au identificat și confirmat structura factorilor de bază a scalei, asigurând validitatea constructului acesteia în evaluarea anxietății sociale. Acest lucru demonstrează modul în care analiza factorială poate fi instrumentală în validarea scalelor psihologice.

În concluzie, stabilirea validității instrumentelor de măsurare psihologică este un proces cu mai multe fațete. Validitatea conținutului se bazează pe judecata experților și pe măsuri cantitative precum CVR și CVI pentru a confirma relevanța articolului și alinierea cu constructul. Validitatea criteriilor implică metode de validare concurente și predictive, în timp ce validitatea de construct utilizează analiza factorială și evaluări ale validității convergente și discriminante. Aceste metode asigură că instrumentele de măsurare psihologică captează cu acuratețe constructele pe care sunt proiectate să le evalueze, contribuind la fidelitatea și validitatea generală a cercetării psihologice.

Validității instrumentelor de măsurare psihologică este un proces cu mai multe fațete. Validitatea conținutului se bazează pe judecata experților și pe măsuri cantitative precum CVR și CVI pentru a confirma relevanța articolului și alinierea cu constructul. Validitatea criteriilor implică metode de validare concurente și predictive, în timp ce validitatea de construct utilizează analiza factorială și evaluări ale validității convergente și discriminante. Aceste metode asigură că instrumentele de măsurare psihologică captează cu acuratețe constructele pe care sunt proiectate să le evalueze, contribuind la fidelitatea și validitatea generală a cercetării psihologice.

Un aspect fundamental al validității, cunoscut sub numele de validitate convergentă, joacă un rol esențial în acest proces. Validitatea convergentă evaluează măsura în care o anumită măsurătoare este corelată cu alte măsuri la care teoretic ar trebui să fie asociată, pe baza teoriei existente sau a dovezilor empirice. Acest concept critic asigură că o scală măsoară eficient constructul pe care intenționează să îl evalueze, în cele din urmă, consolidându-i utilitatea și credibilitatea.

Cu toate acestea, evaluarea validității convergente este strâns legată de un alt concept semnificativ, rețeaua nomologică. Rețeaua nomologică reprezintă interrelațiile dintre constructe într-un cadru teoretic. Această rețea ajută la înțelegerea și contextualizarea relațiilor dintre variabile și, în consecință, a modelelor așteptate de corelații. În această explorare cuprinzătoare, vom aborda validitatea convergentă și rolul său vital în evaluarea psihologică. Mai mult, vom lumina conceptul de rețea nomologică și modul în care aceasta îmbogățește evaluarea validității convergente.

Validitatea convergentă este o fațetă a validității constructului, care este cadrul general care evaluează cât de bine evaluează un instrument de măsurare constructul teoretic pe care intenționează să îl măsoare. În contextul validității convergente, accentul este pus pe stabilirea faptului că un instrument de măsurare este corelat pozitiv cu alte măsurători sau variabile cărora ar trebui să fie asociat teoretic.

Pentru a obține validitatea convergentă, este imperativ ca scorurile scalei să se coreleze pozitiv cu alte măsuri ale acelorași constructe sau strâns înrudite. Aceasta implică faptul că o scală menită să evalueze o trăsătură sau o caracteristică specifică ar trebui într-adevăr să prezinte corelații mari cu alte măsuri stabilite menite să evalueze aceleași trăsături sau trăsături legate conceptual (Campbell și Fiske, 1959).

Validitatea convergentă este un aspect critic al dezvoltării și validării scalei din mai multe motive:

• Consolidarea validității constructului: Demonstrarea validității convergente întărește validitatea constructului unui instrument de măsurare. Oferă dovezi că scara măsoară cu adevărat construcția dorită, justificând acuratețea acestuia.
• Distincția dintre constructe: ajută la distingerea între constructul măsurat și alte constructe distincte conceptual. Această diferențiere este esențială în domeniul psihologiei, deoarece asigură că scalele nu măsoară trăsături neintenționate.
• Îmbunătățirea utilității cercetării: Validitatea convergentă stabilește că o scală este un instrument robust și semnificativ pentru studierea constructului. Acest lucru îi sporește utilitatea în cercetare și în aplicațiile din lumea reală.
• Asigurarea unei măsurări cuprinzătoare: se asigură că scara este cuprinzătoare și surprinde întregul construct. Acest lucru este esențial pentru minimizarea riscului de variație irelevantă pentru construct, care poate afecta acuratețea măsurării (Messick, 1995).

Legătura cu cadrele teoretice: prin demonstrarea validității convergente, cercetătorii își pot alinia mai bine scalele cu cadrele teoretice, ceea ce, la rândul său, facilitează dezvoltarea unei rețele nomologice.

Conceptul de rețea nomologică, introdus de Donald T. Campbell în 1955 și rafinat ulterior de alții, precum EC Tolman și DC McClelland, oferă un cadru teoretic care ajută la înțelegerea relațiilor dintre constructe. În esență, rețeaua nomologică este o rețea de variabile și constructe interconectate, adesea ghidate de un model teoretic, care ajută la clarificarea modului în care aceste variabile sunt legate conceptual și cum se așteaptă să interacționeze (Cronbach & Meehl, 1955). Rețeaua nomologică îndeplinește mai multe funcții cheie în cercetarea psihologică:

• Contextualizarea constructelor: oferă un context pentru înțelegerea modului în care diferitele constructe se relaționează între ele, oferind o bază teoretică pentru relațiile dintre variabile.
• Utilitate predictivă: Rețeaua nomologică ajută la prezicerea modelelor așteptate de corelații și asocieri între constructe. Acest lucru ajută la formularea ipotezelor despre modul în care ar trebui să se relaționeze diferitele variabile.
• Evaluarea validității: prin cartografierea relațiilor dintre constructe, oferă o bază teoretică pentru evaluarea validității instrumentelor de măsurare, inclusiv validitatea convergentă.
• Ghidarea cercetării: Cercetătorii folosesc rețeaua nomologică pentru a-și ghida studiile, ajutând la definirea variabilelor care ar trebui incluse și a modului în care acestea se relaționează între ele în cadrul cercetării lor.

Rețeaua nomologică este strâns împletită cu validitatea convergentă în procesul de validare a instrumentelor de măsurare. Iată cum funcționează cele două concepte împreună:

• Ghidarea dezvoltării scalei: Rețeaua nomologică precede adesea dezvoltarea scalei. Cercetătorii își definesc cadrul teoretic, inclusiv modul în care diferitele constructe se relaționează, iar acest lucru informează crearea instrumentelor de măsurare.
• Formularea ipotezelor: Rețeaua nomologică ajută la formularea ipotezelor despre modul în care constructul măsurat se raportează la alte constructe din cadrul rețelei. Cercetătorii prevăd că scala lor ar trebui să se coreleze pozitiv cu variabilele care reprezintă constructe similare sau înrudite teoretic.
• Evaluarea validității convergente: Când scala este administrată și sunt colectate date, evaluarea validității convergente presupune analizarea corelațiilor dintre scorurile scalei și alte măsuri din cadrul rețelei nomologice. Scala ar trebui să prezinte corelații pozitive cu variabilele care sunt înrudite teoretic, în concordanță cu predicțiile făcute pe baza rețelei.
• Confirmarea relațiilor de rețea: Demonstrarea cu succes a validității convergente oferă dovezi că scara reprezintă cu exactitate constructul său intenționat în cadrul rețelei nomologice. Aceasta, la rândul său, întărește valabilitatea generală a rețelei și a instrumentului de măsurare în sine.

Evaluarea validității convergente implică câteva metode cheie și tehnici statistice. Unele dintre abordările frecvent utilizate includ:

• Analiza corelației: Aceasta este cea mai simplă metodă de evaluare a validității convergente. Aceasta presupune calcularea coeficienților de corelație între scorurile scalei care se validează și alte măsuri relevante. Corelațiile pozitive ridicate susțin validitatea convergentă.
• Analiza factorială: Analiza factorială poate dezvălui structura de bază a constructelor și modul în care diferitele variabile se relaționează. Atunci când itemii de la scale diferite care măsoară constructele înrudite se încarcă pe același factor, acesta acceptă validitatea convergentă.
• Testarea ipotezelor: Cercetătorii formulează ipoteze despre relațiile așteptate dintre variabilele din cadrul rețelei nomologice. Ei testează apoi aceste ipoteze folosind tehnici statistice, cum ar fi analiza de regresie, pentru a confirma validitatea convergentă.
• Multitrait -Multimethod Matrix: Această matrice permite cercetătorilor să facă distincția între efectul diferitelor trăsături și metode asupra scorurilor scalei, ajutând la evaluarea validității convergente.

Pentru a înțelege aplicarea practică a validității convergente în cadrul unei rețele nomologice, luați în considerare următoarele exemple:

• Evaluarea inteligenței: Un cercetător dezvoltă un nou test de inteligență și presupune că acesta ar trebui să fie corelat pozitiv cu rezultatele academice, deoarece inteligența este de așteptat să contribuie la succesul în educație. Ei își administrează testul de inteligență și evaluează corelația acestuia cu scorurile la testele academice, cu o corelație pozitivă ridicată confirmând validitatea convergentă.
• Evaluarea depresiei: În domeniul psihologiei clinice, este creat un nou inventar de depresie. Cercetătorii prevăd că ar trebui să se coreleze pozitiv cu măsurile stabilite ale depresiei, anxietății și suferinței psihologice generale. Corelațiile ridicate cu aceste constructe înrudite confirmă validitatea convergentă.

Deși validitatea convergentă este un aspect crucial al validării scalei, există anumite provocări de care trebuie să fii conștient:

• Validitate divergentă: Pe lângă validitatea convergentă, este important să se evalueze validitatea divergentă, care evaluează dacă o scală prezintă corelații scăzute cu variabilele cu care nu ar trebui să fie asociată. Acest lucru ajută la asigurarea faptului că o scară nu captează în mod eronat constructe care nu au legătură.
• Eroare de măsurare: Eroarea de măsurare poate afecta corelațiile observate. Cercetătorii trebuie să ia în considerare fidelitatea măsurilor implicate pentru a ține seama de potențialele erori în evaluarea validității convergente.
• Variabilitatea interculturală: amploarea validității convergente poate varia în funcție de diferite grupuri culturale și demografice, subliniind importanța studiilor de validare interculturală.

Validitatea convergentă joacă un rol esențial în validarea instrumentelor de măsurare, sporindu-ne încrederea în capacitatea lor de a capta cu acuratețe constructele intenționate. Acest concept asigură că scalele sunt legate în mod semnificativ de alte variabile din cadrul rețelei nomologice, întărind cadrul teoretic general și utilitatea practică a evaluărilor psihologice. Prin evaluarea sistematică a relațiilor dintre variabile, cercetătorii pot stabili cu încredere validitatea convergentă, consolidând credibilitatea instrumentelor lor de măsurare și avansând înțelegerea noastră a constructelor psihologice.

Evaluarea validității este o etapă fundamentală în dezvoltarea și evaluarea instrumentelor de măsurare psihologică. Se asigură că aceste instrumente sunt precise și fiabile în măsurarea constructelor pe care sunt proiectate să le evalueze. În această explorare cuprinzătoare, vom ilustra evaluarea validității prin exemple și studii de caz. Examinând cazurile din lumea reală în care sunt evaluate diferite tipuri de validitate, putem obține o înțelegere mai profundă a aplicațiilor practice ale acestor concepte și a metodologiilor utilizate.