Secțiunea Principală 3: Rezumat

Această secțiune oferă un rezumat al etapelor SEM în AMOS.

Utilizarea rezumatului etapelor de realizare a SEM în AMOS.

AMOS (Analysis of Moment Structures) este unul dintre cele mai des folosite și practice software-uri în modelarea ecuațiilor structurale (SEM). Prin urmare, cercetătorii trebuie să știe cum să efectueze analize SEM folosind AMOS.

Primul pas în SEM cu AMOS este deschiderea fișierului de date care urmează să fie analizat. După deschiderea fișierului de date, primul lucru de făcut este să verificăm presupunerea de normalitate. Normalitatea este verificată folosind coeficientul lui Mardia și formula p*(p+2). În această formulă, p este numărul de variabile observate. Pentru a îndeplini presupunerea de normalitate, valoarea derivată din formulă ar trebui să fie mai mare decât coeficientul lui Mardia.

După ce presupunerea de normalitate este îndeplinită, se creează modelul structural conform ipotezelor de cercetare. Variabilele observate și latente din model sunt desenate în fereastra principală cu ajutorul pictogramelor din bara de instrumente AMOS. După ce toate variabilele observate și latente sunt desenate pe fereastra principală, se continuă cu testarea modelului de măsurare.

În testarea modelului de măsurare, trebuie desenată covarianța între variabilele latente. Odată ce modelul de măsurare este desenat, analiza ar trebui să continue. În primul rând, încărcările factorilor ar trebui examinate. Încărcările factorilor standardizate trebuie să fie mai mari de 0,50 și ideal peste 0,70 pentru a fi semnificative statistic. După examinarea încărcărilor factorilor, indicii de bunătate a potrivirii modelului ar trebui evaluați conform criteriilor lui Schermelleh et al. (2003).

Testarea modelului structural necesită urmarea pașilor de testare a modelului de măsurare. Aceleași căi sunt urmate pentru testarea modelului de măsurare. Un punct esențial în modelul structural este adăugarea termenilor de eroare la variabilele dependente. O altă idee critică este că nu toate căile trebuie să fie semnificative în modelul structural. Trebuie avut în vedere că nesemnificativitatea căii între variabilele independente și dependente se poate datora puterii variabilei mediatoare în relație. Este de dorit ca calea între variabila independentă și variabila dependentă să devină nesemnificativă când variabila mediatoare este inclusă în model.

După aceasta, indicii de bunătate a potrivirii modelului structural sunt examinați și se fac modificări dacă este necesar. Important este că toate modificările ar trebui să aibă o bază teoretică. Dacă indicii de modificare sunt mai mari decât 4, este necesar să se deseneze covarianța între cele două variabile sau termenii de eroare arătați în tabel.

Ultimul pas al modelului ecuațiilor structurale este determinarea validității modelului. Metoda bootstrapping este folosită pentru a determina validitatea modelului. Punctul important aici este să se facă corect marcajele în meniul „Proprietăți analiză”. În ieșirea care se deschide, efectul indirect standardizat al variabilei independente asupra variabilei dependente este examinat. Dacă nu există 0 între limitele inferioare și superioare ale valorilor standardizate ale efectului indirect, se concluzionează că efectul de mediere este semnificativ. În final, raportarea corectă a tuturor analizelor realizate este necesară.