IPOTEZA FORMULĂRII

Experimentele sunt efectuate pentru a testa modul în care introducerea unei intervenții, cunoscută și ca variabilă, afectează ceea ce se întâmplă. Testarea ipotezelor este folosită pentru a testa relațiile variabile. Este necesar să controlați toți ceilalți factori pentru a vă asigura că măsurați impactul intervenției pe care ați introdus-o.

Experimentele sunt folosite în cercetările explicative bazate pe logica cauzală, care identifică relațiile cauzale dintre variabile. De exemplu, A cauzează B sau A cauzează B în circumstanțe C. Anumite condiții necesare trebuie să fie prezente pentru a susține prezența unei relații cauzale. Cauza trebuie să preceadă efectul (ordine temporală), motivul trebuie să fie legat de efect și nu trebuie să existe o explicație alternativă.

Explicat în termeni de variabile (Leavy, 2022) :

• Variabila independentă trebuie să precedă variabila dependentă și trebuie să existe o relație între cele două.
• Nicio variabilă străină nu poate oferi o explicație alternativă pentru variabila dependentă.
• Grupurile experimentale primesc intervenția experimentală (stimulul experimental), în timp ce grupurile de control nu.
• În unele cazuri, grupul de control poate primi un placebo.
• Toate experimentele au cel puțin un grup experimental, dar nu toate experimentele au grupuri de control.
• Utilizarea grupurilor de control este necesară pentru a compara cu acuratețe rezultatele grupului experimental ai cărui membri au primit intervenția cu cele ale unui grup similar ai cărui membri nu au primit-o.
• În funcție de tipul de experiment, pot exista una, două sau patru grupuri în total.
• Unele experimente implică pretestări și/sau post-testări în plus față de intervenția experimentală.
• Un pretest determină linia de bază a subiectului înainte de a introduce intervenția experimentală.
• Un post-test este dat după intervenția experimentală pentru a evalua impactul intervenției.

Atunci când se formează o ipoteză, este esențial să se identifice variabile independente și dependente. Ipoteza ar trebui să fie o afirmație plauzibilă a modului în care variabila independentă interacționează cu variabila dependentă. În plus, trebuie identificate potențialele variabile de control.

Următorul pas implică determinarea modului de măsurare a variabilelor independente, dependente și de control. În timpul procesului de operaționalizare, asigurarea unei validități ridicate a conținutului între reprezentarea numerică și definiția conceptuală a oricărui concept dat este crucială.

Odată ce variabilele sunt definite și operaționalizate, cercetătorul trebuie să ia în considerare eșantionarea. Ce referenți empilici vor fi utilizați pentru a testa ipoteza?

Stockermer (2019) subliniază că măsurarea și eșantionarea se fac de obicei simultan, deoarece referenții empilici pe care cercetătorul îi studiază pot afecta alegerea operaționalizării unui indicator în detrimentul altuia.

După colectarea datelor, cercetătorul poate efectua teste statistice pentru a evalua întrebarea și ipoteza de cercetare. În mod ideal, rezultatele studiului vor influența teoria.

După construirea unui set de ipoteze pentru a testa teoria inițială, cercetătorul trebuie să identifice și alte variabile care pot avea un impact asupra fenomenului investigat. Aceste variabile, cum ar fi factorii socio-demografici, psihografici și comportamentali, ar trebui să fie controlate în studiu. Cu ipotezele și variabilele de control în vigoare, cercetătorul poate identifica apoi cele mai bune metode de măsurare atât a principalelor variabile de interes, cât și a variabilelor de control înainte de a selecta un eșantion adecvat pentru studiu.