Termenul „cauzație” se referă la ideea că o modificare a unei variabile va avea ca rezultat o altă modificare. În acest caz, definiția cauzalității este extinsă pentru a include ideea că o precondiție poate influența o variabilă de interes. De exemplu, ne putem imagina că genul unei persoane influențează utilizarea cardului de credit. Aceasta înseamnă că genul ar putea fi văzut ca având o relație cauzală cu utilizarea cardului de credit, chiar dacă este imposibil să schimbi genul unei persoane pentru a observa dacă utilizarea cardului de credit s-ar schimba. Termenul „influență” este folosit uneori în loc de „cauză” dacă este mai potrivit, dar logica analizei rămâne aceeași. Dacă două variabile sunt legate cauzal, atunci este rezonabil să presupunem că vor fi asociate. Dacă o asociere oferă dovezi de cauzalitate, atunci lipsa asocierii sugerează că cauzalitatea nu este prezentă. Prin urmare, o asociere între atitudine și comportament este dovada unei relații cauzale: Atitudine --> comportament (A. Aaker et al., 2013) .
Cercetătorii trebuie să-și amintească vasta gamă de relații cauzale atunci când încearcă să stabilească cauzalitatea în studiile lor. Acest lucru necesită implementarea diferitelor metode și tehnici de analiză de complexitate diferită.
Un set cuprinzător de relații cauzale poate fi observat atât în studiile cantitative experimentale, cât și în cele neexperimentale. Astfel de relații pot fi directe, mediate sau reciproce, unele fiind mai complexe decât altele. Aceste complexități pot varia de la regresie liniară simplă la modele de ecuații structurale (SEM).
În Figura 7, sunt descrise opt tipuri de relații cauzale: