Înțelegerea rolului și semnificației proiectelor de cercetare este crucială pentru o cercetare eficientă. Designul cuprinde întregul proces de cercetare, de la încadrarea întrebării până la analizarea și raportarea datelor.
Există două întrebări fundamentale de cercetare: cercetarea descriptivă, care explorează ceea ce se întâmplă și cercetarea explicativă, care se concentrează pe motivul pentru care se întâmplă lucrurile.
Cercetarea descriptivă poate fi avantajoasă, mai ales atunci când se explorează noi domenii, deoarece poate provoca întrebări „de ce” pentru cercetarea explicativă. Cercetarea explicativă implică dezvoltarea explicațiilor cauzale care susțin că un anumit factor afectează un anumit fenomen. De exemplu, sexul poate afecta nivelul veniturilor. Cu toate acestea, complexitatea explicațiilor cauzale poate varia și variabile ascunse sau nemăsurate pot fi în joc.
Este important de reținut că oamenii confundă adesea corelația cu cauzalitate. Când două evenimente sunt legate, nu înseamnă neapărat că unul îl provoacă pe celălalt. Legătura dintre ele poate fi mai degrabă coincidență decât cauzală. Prin urmare, este crucial să înțelegem distincția dintre corelație și cauzalitate pentru a efectua cercetări eficiente.
Aaker și colab. (2013) organizează procesul/proiectarea unui studiu așa cum se arată în Fig. 6. Totul începe cu specificarea Întrebării de cercetare, adică problema pe care proiectul va încerca să o rezolve și cunoștințele la care va contribui sau va iniția.
Rezultat direct din trecerea în revistă a literaturii de specialitate, ea trebuie imediat „tradusă” în întrebări de cercetare, adică ipoteze care vor determina ce va fi măsurat, din ce surse de informare și cu ce metodologii. Ipotezele cercetării sunt sisteme de variabile ale căror seturi, deși doar parțial exhaustive, acoperă dimensiunile principale ale fenomenului analizat. De asemenea, ele clarifică relațiile propuse între astfel de variabile care necesită testare. Prin aceasta, următoarea sarcină foarte relevantă și solicitantă este operaționalizarea (facerea măsurabile) a variabilelor ale căror relații vor fi testate (scale).
Odată precizată întrebarea de cercetare, au fost definite conceptele (variabilele), latente sau direct observabile, ale căror relații vor fi testate și au fost precizate măsurile cu care fiecare va fi surprins, este esențial să se definească ce unități de informațiile vor conține informațiile necesare (secundar sau primar).
Studiile cantitative (experimentale/neexperimentale) trebuie să definească și metoda de eșantionare (aleatoare/nealeatorie) care va fi aplicată acestei „populații” și mărimea și caracteristicile grupurilor (neexperimentale; experimentale; de control) care vor a fi auzit. Cu aceste cunoștințe, cercetătorul trebuie să decidă ce plan concret de colectare a informațiilor ar trebui adoptat: corelațional/sondaj (transversal; longitudinal) sau experimental.
Colectarea de informații (chestionar) este complexă, susceptibilă de a adăuga „erori” și depinde de experiența cercetătorului. Din toate aceste motive, este recomandabil să se utilizeze scale care au fost deja validate în studii anterioare ori de câte ori este posibil, întărindu-le fiabilitatea și validitatea.
Odată ce informațiile organizate sunt disponibile, datele vor fi supuse unor analize ajustate și planificate pentru a testa ipotezele cercetării (descriptive, univariate, multivariate, inferențiale). Rezultatele obținute trebuie apoi descrise și interpretate pentru, în concluzie, să fie „convertite” într-un(e) răspuns(e) la întrebarea inițială de cercetare care a declanșat întregul proces.
